Sezonul 2 al emisiunii „Masked Singer România” s-a terminat la Pro TV în seara zilei de 9 decembrie, cu o surpriză: sub masca câștigătoare, Muma Pădurii, s-a aflat Andreea Marin.
Sezonul 2 al emisiunii „Masked Singer România” s-a terminat la Pro TV în seara zilei de 9 decembrie, cu o surpriză: sub masca câștigătoare, Muma Pădurii, s-a aflat Andreea Marin.
Andreea Marin a primit trofeul de la Mugur Mihăescu, câștigătorul primului sezon, sub privirile șocate ale juratei Mihaela Rădulescu, care a fost cucerită toată emisiunea de personajul Andreei, Muma Pădurii.
TVmania: Cum de ai acceptat această provocare?
Andreea Marin: De fapt, eu am provocat această transformare, să fiu sinceră! Propunerea inițială a echipei emisiunii era ca eu să îmbrac un costum mult mai… pașnic.
Un personaj mult mai simpatic, fără a avea în spate bagajul pe care îl are Muma Pădurii – nu e prea frumoasă, nu-ți vine s-o iei de nevastă, îți inspiră teamă, pare rea, corpul ei nu e deloc atrăgător, și totuși… am făcut același lucru pe care am îndrăznit să îl propun și atunci când tot PRO TV mi-a dat pe mână un rol pozitiv în „Ho Ho Ho 2”, vă amintiți?
Doar că eu am spus NU acelui personaj care avea prea multe în comun cu mine, cea din viața reală.
Provocarea adevărată este să reușești să intri în pielea unui personaj opus ție, negativ, care inspiră teama chiar, cum e Muma Pădurii, vrăjitoarea din basmele românești, și să o faci iubită, să arăți că poate avea talent în ciuda aparențelor, că poate avea umor, dar și vulnerabilități care o aduc aproape de oameni, că poate cânta și dansa într-un mod neașteptat, hâtru, haios, tocmai prin antiteza apariției sale față de istoria pe care o știm din povești.
Un personaj ca acesta atrage atenția altfel dacă e bine interpretat, nu e ușor de uitat, are resurse nebănuite, nu plictisește, se reinventează mereu, spre surprinderea publicului.
Și o necesitate a acestui format TV era să păstrezi misterul. Știam că a mă îndepărta de ceea ce oamenii sunt obișnuiți să vadă în mine înseamnă o șansă în plus pentru personajul meu de a ajunge cât mai aproape de finală, dar recunosc, deși sunt o fire competitivă, nu mă așteptam chiar să câștig.
Cât de ușor a fost să păstrezi secretul? A știut cineva cu ce te-ai „ocupat” tu vara trecută?
Andreea Marin: Când îmi asum un rol, iau totul în serios și nici gând să îmi scape detalii. Nimeni nu a știut unde merg, eram la filmări și atât, ceea ce nu e de mirare pentru ai mei.
A fost greu să mă abțin, după începerea difuzării, să nu mă uit decât „întâmplător” la TV, pentru că recunosc, muncesc mult, seara prefer să fiu cu familia, nu să mă uit la TV.
Acum voiam să trag cu ochiul, dar să par dezinteresată în același timp și nu ar fi fost firesc pentru mine să poposesc prea mult pe un program, ar fi fost atipic pentru comportamentul meu de acasă, așa că a trebuit să fiu destul de inventivă și uneori vedeam a doua zi, pe furiș, pe Internet, momentele de la TV.
Ce ne poți spune despre costumul tău? Ce ți-a dat cel mai mult bătăi de cap?
Andreea Marin: Probabil cel mai greu costum, zeci de kilograme, foarte greu de îmbrăcat, abia puteam respira înăuntru, sunt și puțin claustrofobică și m-am antrenat serios psihologic să pot face față.
Întrucât Muma Pădurii avea un corp diform, dezechilibrat, așa a fost și costumul, mai greu cu câteva kilograme pe partea cu cocoașa.
Mă îmbrăcau 2 oameni, mă dezbrăcau 3, complicată treaba! Nu puteam vedea pe scena decât cu un ochi, nu auzeam clar ce spune juriul și mai mult bănuiam ce mișcări fac, decât puteam spune că știu cu adevărat.
Era să-mi cadă capul uriaș pe scenă la un moment dat, dar nu m-am lăsat, l-am susținut cu mâinile și am continuat.
Interesant era că eu aveam un costum ca o carcasă, așa că mișcările mele din interior nu se mulau, să spun așa, pe costum, nu era ușor să imprimi imaginii exterioare acele unduiri, așa cum se întâmpla, mult mai ușor, în cazul personajelor care aveau costume mai simple, construite să preia mișcările corpului lor.
Ce ți-a plăcut cel mai mult la această experiență?
Colegii, producătorii, regizorul, toată echipa tehnică, stiliștii care au o misiune dificilă în acest format, colegii care m-au ajutat la studioul de înregistrări, oamenii din culise din absolut toate departamentele, capacitatea organizatorică de care eu sunt atrasă de o viață, înțeleg foarte bine ce înseamnă tot acest efort, jos pălăria pentru fiecare om.
M-am și distrat pe cinste, am și simțit emoția, am dansat fără să-mi pese, căci nici măcar nu eram în pielea mea, ci în cea a personajului, deci îmi permiteam extravaganțe nelegate de responsabilitățile din viața mea reală. Am fost chiar tristă când s-a încheiat această experiență.
Cum a fost reacția ta la reacțiile juraților?
Sincer, erau adesea intrigați, nu prea o nimereau, dar acesta era un compliment pentru mine, cel mai mult am fost comparată cu Maia Morgenstern, au mărturisit că am talent ca actriță… deja îmi creșteau cornițe în loc de ciupercuțe pe costum. ☺
Capacitatea mea de a-mi schimba timbrul vocii destul de mult m-a ajutat până la final. Dar și faptul că sunt o fire sportivă și iată, cu un costum imobil și foarte greu, am reușit totuși să transmit expresivitate, ceea ce a ajutat foarte mult.
Expresia fetei nu se schimbă, dar am avut norocul de a avea un cap construit foarte bine, eram o băbuță simpatică și pusă pe șotii.