Așchia nu sare departe de trunchi... perfect adevărat și pentru Ana Radu, cea pe care o putem urmări în serialul „Clanul”, de la Pro TV, căci părinții ei sunt tot actori - Maria și Gabriel Radu. Tânăra actriță tocmai a împlinit 24 de ani, iar carierea ei este în plină ascensiune. Detalii, imediat!
Pentru Ana Radu, cea care o interpretează pe Miruna în serialul „Clanul” de la Pro TV, numărul 24 este magic anul acesta. Motivul? Tânăra a împlinit 24 de ani pe 24.04.2024. Fiica actorilor Maria și Gabriel Radu ne-a dezvăluit mai multe lucruri despre rolul său din serialul de la Pro TV, dar și despre viața ei după ce iese din lumina reflectoarelor.
Aflăm mai multe din cele ce urmează…
Așchia nu sare departe de trunchi… se pare că e adevărat, în cazul tău. Ambii părinți sunt actori. Totuși, dacă nu ai fi ales Actoria, în ce domeniu crezi că ai fi lucrat acum?
Îmi este foarte dificil să răspund la întrebarea asta… de multe ori m-am gândit și nu pot să mă imaginez făcând altceva. Dar probabil tot ceva în zona artistică… de exemplu, mie îmi place foarte mult moda, pentru mine hainele sunt tot o modalitate prin care mă exprim, la fel ca și actoria. Sau poate mi-ar fi plăcut să fac un sport, asta e altă pasiune pe care mi-am dezvoltat-o încă din copilărie și recunosc că eram destul de bună la tenis, la un moment dat mi s-a propus să iau în considerare performanța, dar a câștigat actoria…
Cum ai ajuns în „Clanul”?
Am dat un casting, pe care sincer nu credeam că o să-l iau. A fost și foarte pe fugă pentru că eu aveam o premieră la teatru și m-au strecurat cum au putut și ei in program, dar nici măcar nu m-am întâlnit atunci cu regizorii, a fost o probă filmată pe care am făcut-o cu asistenta directoarei de casting. Eram foarte obosită și agitată, deci îmi imaginam că n-am dat chiar tot ce puteam, dar ce bine că m-am înșelat!
Ce ți s-a părut cel mai complicat lucru la personajul tău?
Cel mai complicat mi s-a părut faptul că Miruna are niște dimensiuni foarte diferite față de mine. Sau nu, nu diferite, că le conțin și eu undeva, dar nu le accesez atât de des. Dar asta e una dintre cele mai frumoase provocări pentru un actor. Mi-a fost greu să înțeleg atitudinea ei predominantă, una foarte rece și „dintr-o bucată” cumva, care e, cred eu, legată de meseria pe care o are. Am avut multe discuții cu regizorii și mi-a luat ceva să-mi asum și să înțeleg ce înseamnă să fii de la SRI și să ai capacitatea să nu fii atins de nimeni și nimic. Totuși acum îmi dau seama că cel mai greu a fost să găsesc un echilibru între cele două dimensiuni ale ei, că până la urmă e și ea un om și nu puteam să o prezint ca pe un robot, mai ales în sezonul 4, trece prin niște drame și acolo mi-am propus să scot la suprafață și dimensiunea de om, nu doar pe cea de polițistă!
În viața reală știi să tragi cu arma, la fel ca personajul tău?
Întâmplarea face că da, chiar știu să trag, m-a învățat total întâmplător tatăl unui prieten, care e polițist, acum câțiva ani. N-am fost prea pricepută atunci și nu mi-a plăcut deloc senzația, dar n-am avut încotro și iată că peste câțiva ani a trebuit să învăț să-mi placă…
Este a doua oară când ești „fiica” lui Șerban Pavlu (n.r. cei doi au mai jucat în filmul „Meda”). Ce îți place cel mai mult la el?
Aș putea să vorbesc foaaarte mult despre Șerban… E un om și un actor pe care îl respect si îl iubesc enorm. O zi în care mă văd cu el, e o zi în care sigur o să râd cu lacrimi… Dar cel mai impresionant mi s-a părut mereu capacitatea de a trece într-o secundă de la o glumă pe care nu se poate abține să n-o facă, la a juca absolut impecabil tot ce are de jucat. La început mi-a fost greu pentru că mă făcea să râd înainte să se dea „acțiune” și nu știam cum să mă adun într-un timp așa de scurt. Și el… cu o ușurință aproape enervantă, intra direct și fără probleme în situația pe care o aveam de jucat. E partenerul meu preferat, am avut noroc să lucrez cu el și la teatru, și sper să mă întâlnesc cu el cât mai des. Nu mai zic câte am învățat de la el, atât pe plan profesional, cât si personal, și câtă grijă are de mine…
Care va fi deznodământul poveștii Mirunei?
Din păcate, nu pot să dau un răspuns foarte concret, pentru că n-aș vrea să stric surprizele… Dar după cum ați văzut deja, Miruna pleacă în cea mai importantă misiune a ei, care are două scopuri, principalul fiind să-și găsească mama. Dar nu pleacă singură… are cea mai tare echipă de băieți și tot ce pot să zic e că o să rămână cu ei până la final… Cu unul dintre ei poate chiar se înfiripă ceva, cine știe?! Vedem în curând!
În ce alte proiecte ești implicată acum? Sau ce vei face în continuare?
Într-un viitor apropiat pot să vă zic că o să fac parte dintr-un serial nou. Și tot în următoarele luni o să încep repetițiile la două spectacole noi, la Teatrul Nottara din București. Acum, tot la Teatrul Nottara, joc într-un spectacol, „Ultima oră”, în regia lui Erwin Șimșensohn, o comedie care e mereu sold out deci vă promit că se râde mult! Și la teatrul Bulandra joc alături de partenerul meu preferat, Șerban Pavlu, în „Platonov”, montat de Theodor-Cristian Popescu. Și dacă tot suntem la capitolul teatru, țin să menționez că mai am un spectacol foarte drag mie, pentru că e făcut împreună cu colegi de generație și prieteni, „Povești de familie”, la Point ArtHub.
De curând a fost și ziua ta de naștere… o combinație de cifre extrem de puternică: ai împlinit 24 de ani pe 24.04.2024! La mulți ani! Cum ți-ai petrecut ziua?
Daaa, o combinație puternică, într-adevăr! Deci n-are cum să nu fie ăsta anul meu… 😀 Mulțumesc mult! Sincer, anul ăsta de ziua mea am primit deja cel mai frumos cadou, și anume faptul că o să sărbătoresc pe scenă, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat până acum! M-am serbat alături de colegii mei de distribuție care deja îmi sunt extrem de dragi, din spectacolul „Ultima Oră”.
Ce îți dorești cel mai tare să primești?
De câțiva ani nu prea îmi mai doresc nimic material, sincer, sau oricum nimic în mod special… Am tot ce-mi doresc și sunt foarte recunoscătoare, iar la vârsta asta simt deja că am alte dorințe, de alt gen. De exemplu, dacă e să recunosc, cel mai mult mi-aș dori să vină prietenul meu care locuiește în altă țară momentan. El ar fi cadoul perfect!
Dar dacă cineva chiar își dorește să-mi și cumpere ceva, cu bijuteriile n-o să dea niciodată greș!
Și ce îți place să faci cel mai mult când ai timp doar pentru tine?
De ceva timp încep să am din ce în ce mai puțin timp liber, din fericire pentru pasiunea mea care se întâmplă să-mi fie și meserie, deci sincer activitățile din timpul liber sunt destul de simple… Fac sport cât de des pot, citesc, mă uit la filme, ies prin oraș să beau cafea (asta e preferata mea, de fapt), recunosc că mai fac și shopping, sau dacă se întâmplă să fie mai multe zile legate, cel mai mult mă relaxează să plec din țară. De fiecare dată când am ocazia, o fac, pentru că e cea mai plăcută formă prin care încerc să mă rup puțin de haosul care predomină în viața mea din București. Plus că și iubitul meu și cel mai bun prieten locuiesc în altă parte, așa că… e activitatea perfectă!
Se apropie și Paștele. Unde vei petrece? Și care sunt tradițiile pe care le păstrezi?
Paștele sincer e sărbătoarea mea preferată încă de când eram mică. Nu știu să explic de ce. Îmi place semnificația ei și slujba de Înviere e încă ceva la care particip cu părinții mei și mă emoționez de fiecare dată. Eu am o familie mică, așa că în în general petrec acasă cu părinții mei, sau îmi vizitez bunicii. În rest, recunosc că-mi place să mă plimb prin oraș pentru că după cum știm toți, se golește brusc… Sau să plec așa o zi-două din București.