Alina Chivulescu și Dan Chișu, discreție și iubire de 11 ani
Alina Chivulescu și Dan Chișu trăiesc o frumoasă poveste de dragoste de 11 ani și formează unul dintre cele mai discrete cupluri din lumea artistică. Cei doi s-au căsătorit în 2018, însă preferă să își trăiască iubirea departe de ochii curioșilor. În prezent, ambii joacă în serialele de la Antena 1: Alina în „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN” și Dan în „Iubire cu parfum de lavandă”. Diferența este că Dan Chișu apare sporadic în rolul lui Anton Moraru, în schimb Alina face parte dintre personajele principale în serialul „Ana”.
Recent, actrița a vorbit deschis despre relația lor, dezvăluind că nu obișnuiesc să se consulte pe teme profesionale și că fiecare își urmează propriul drum în carieră.
„Nu. Nu știu dacă e răspunsul așteptat, dar nu. Mai sunt momente în care, în măsura în care citesc ceva și nu înțeleg, aștept punctul lui de vedere, dar sunt destul de încăpățânată. Întreb mai mult de curiozitate, decât de sfat. În general, din ce văd acum, nici măcar părerile politice, când nu coincid, iese dezastru realmente. Încerc ca acasă să nu fie dezbaterea asta pe meserie, deși ne uităm foarte mult la televizor, la seriale. Nu ne plac aceleași seriale, nu ne plac aceleași filme. Eu sunt mai pe partea dark, pe polițist, el zice: gata, ok! Dar trebuie să mă suporte, nu are ce să facă!”, a spus Alina Chivulescu pentru Cancan.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 11
Cum s-au cunoscut Alina Chivulescu și Dan Chișu
Actrița a povestit și cum l-a cunoscut pe Dan Chișu și cum relația lor s-a construit în timp, într-un mod natural, fără graba unei iubiri fulgerătoare.
„Ne știam. Eu îl admiram. Mi se părea un om care face și care are de povestit lucruri. Dan, dacă se apucă să-ți povestească niște lucruri, realmente le-a trăit. Mi se părea senzațional. El a făcut ocolul Pământului de două ori! Probabil că era un fel de admirație reciprocă. Și apoi lucrurile au venit oarecum organic, nu ne-am aruncat niciunul dintre noi. Cred că nici nu ne mai doream foarte tare, niciunul dintre noi. Într-un fel, lăsasem armele. Viața mergea într-un curs și mi se părea că aș cere prea mult să mai vină o poveste în care să crezi, în care să te poți angaja. Dar iată că a venit.”
Citește și: