Alexia Galeș, despre transformarea în Luci din „Hoții de subiecte”: „Filmul să le reamintească oamenilor că au voie să viseze”. EXCLUSIV

În centrul filmului regizat de Tudor Petremarin, după un scenariu pe care l-a scris împreună cu Mihai Mănescu, se află Sofi (Karina Jianu), o elevă premiantă, hotărâtă să strângă bani pentru a-și plăti facultatea în Elveția și să împiedice, astfel, vânzarea casei părintești, Alex (Ștefan Iancu), un DJ care visează să aibă propriul studio de înregistrări, Amalia (Ana Toda), care i-a promis tatălui său senator că va lua bacul, și veselul influencer Tomiță (Dragoș Prundeanu), care își dorește cât mai mulți urmăritori. Alături de ei apare și Luci (Alexia Galeș), care se luptă să-și învingă timiditatea și să facă parte din grupul lor. Toți plănuiesc să vândă online subiectele examenelor de bacalaureat pentru a-și atinge scopurile, însă realitatea le cam spulberă stratagemele la fiecare pas.

Luci vrea și ea în gașcă

Luci excelează la studii, e pasionată de teatru și artă, dar – fiind timidă – trece deseori neobservată, mai ales când e vorba să fie remarcată de Tomiță, băiatul pe care-l place. După ce află, pe ascuns, despre planul în care e implicat Tomiță, alături de câțiva colegi, Luci își ia inima în dinți și propune o soluție salvatoare. Ea are de gând să se folosească de faptul că face meditații cu profesorul de română, pedantul domn Nuțu (Alex Zob).

Alexia Galeș (21 de ani) este studentă în ultimul an la SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative) și urmează cursuri de dans contemporan și canto în București. Începând de la 18 ani, s-a implicat în proiecte de actorie și performance în Germania. Alexia dansează în videoclipuri muzicale, în stilurile Popping și Waving, antrenată de artistul coregraf Youngung Sebastian Kim.

În 2023 și 2024, ea a participat la spectacolele rezidenței Roots and Routes Experience în Köln, sub direcția artistică a coregrafelor Sophie Laffont și Antigone Atkun, iar în prezent repetă pentru „Die Schone Susanne”, spectacol inclus în programul „Chemnitz European Capital of Culture” 2025. Alexia Galeș a regizat un scurtmetraj experimental, în genul docu-drama, la aniversarea a 35 de ani de la Revoluție, cu sprijinul unui producător muzical britanic.

Alexia Galeș ne-a povestit, în exclusivitate pentru TV Mania, despre personajul lui Luci, în postura căreia a intrat cu vioiciune și naturalețe:

TV Mania: Ce te-a atras la povestea din „Hoții de subiecte” și ce trebuie să aibă, în general, un scenariu ca să te convingă?

Alexia Galeș: Eu sunt la început de drum. În România nu plouă cu scenarii și casting-uri…, așa că, dacă sunt luată în considerare pentru un rol, dacă mi se pune un scenariu în brațe, mă consider deja super norocoasă! Dar, lăsând gluma (bazată pe adevăr pur) la o parte… ce mi-a plăcut cel mai mult la „Hoții de subiecte” a fost că subliniază acel „nu știu ce” specific vârstei, în construcția personajelor. De obicei, filmele „ecranizează” niște certitudini, personajele sunt, de obicei, foarte clar definite sau stereotipizate. În „Hoții de subiecte”, Luci, Amalia, Tomită, Alex și Sofi nu știu încă cine sunt.

De-abia se caută, abia acum încep să-și dea seama ce vor, ce le place, ce cred despre lume. Asta m-a fascinat cel mai mult. Că filmul se concentrează exact pe etapa în care nu știm încotro, în care nu avem răspunsul. Când am citit scenariul mi-a plăcut foarte mult și faptul că personajele folosesc un Gen Z slang în limbaj, sunt multe englezisme pe care generația noastră le folosește zilnic, și mă bucur că shift-ul ăsta în limbaj e punctat și în film.

Cât de apropiată și cât de diferită erai de Luci în vremea liceului?

Hmmm… cred că eram amândouă „academic weapons”. Eu am fost olimpică națională la germană și română, aveam concursuri la pian și la engleză, eram o fetiță mică, slabă, super ocupată mereu, care nu știa să-și asorteze hainele (în continuare nu știu). Semănam mai mult cu Luci în gimnaziu: învățam foarte mult, voiam mereu nota 10, eram puțin tocilară. În liceu, însă, am vrut să văd cum e să fii și „rebelă”. Și luam note mici dinadins, nu mai învățam la fel la toate materiile, voiam să mă distrez să ies la petreceri. Dar dorința asta de a lupta, de a munci pentru ce îți dorești, asta s-a păstrat, pe asta cred că am avut-o de când m-am născut. Și asta e caracteristica cea mai puternică pe care o împart cu Luci.

„Luci e senzațională și «fearless» pe toate planurile, e Wonder Woman”

Ce n-ai fi făcut niciodată, în nicio circumstanță, din ce face ea în film?

Nu cred că am tupeul ei de a insista în a aborda un băiat again and again, în ciuda multiplelor lui refuzuri. Profesional, da, cred că sunt o persoană care continuă să meargă înainte în ciuda ușilor închise în nas, dar pe plan personal sunt mai rezervată, nu am curajul să fac eu primul pas dacă îmi place de cineva, darămite să continui să insist după ce am fost refuzată! Pe plan personal îmi e frică să nu fiu rănită, mi-e frică de refuzuri… Pe cât de „fearless” și perseverentă și „cu resurse inepuizabile de a lupta” sunt pe plan profesional, cu atât de rezervată și timidă sunt pe plan personal. Iar Luci e senzațională și „fearless” pe ambele planuri, e Wonder Woman! Dar nu vă zic dacă perseverența ei chiar a ajutat-o să-și îndeplinească obiectivul, asta vedeți la cinema!

Ai reușit să faci ceva din ce visai în liceu sau aspirațiile ți s-au schimbat între timp?

Filmul „Hoții de subiecte” e cel mai mare vis al meu împlinit de până acum, în continuare se simte ireal. Asta îmi doream cel mai tare și cel mai sincer când eram în liceu: să fiu actriță și să călătoresc. Acum joc în primul meu film și am aflat despre mine mai multe lucruri – nu sunt doar actriță, chiar dacă îmi place să mă identific mai puțin cu meseria mea, prima dată sunt Alexia, sunt om, și după aceea fac actorie. Anul trecut am călătorit foarte mult.

Am și muncit prima oară în străinătate, am scanat bilete la Berlinale, la festivalul de film, și după am mai revenit în Germania și am lucrat la două spectacole în Köln. Dar am avut undeva la 34 de zboruri în anul 2024, cred că o dată la două săptămâni eram în aeroport, mergeam ca prin vis pe acolo, știam tot traseul pe de rost. Anul trecut am plecat pentru prima oară singură, cu un ghiozdan mare cât mine, pentru o săptămână, într-un sătuc din Portugalia. Am fost eu în fața lumii ăsteia gigantice și a fost superb. Mă consider extrem de norocoasă și sunt recunoscătoare în fiecare zi că mi-a fost dat să îmi trăiesc cele mai mari două vise ale mele.

Ce materie preda profesorul tău preferat din liceu?

Doamna profesoară de engleza, Mirela Pescaru, m-a văzut pe mine pentru prima oară. Ghidată de ea, am participat la primul concurs de performance în engleză și, alături de ea, mi-am dat seama că asta vreau să fac: să creez, să transmit un mesaj unei săli de oameni, să îi fac să simtă adevărul pe care încerc eu să îl comunic. Mi-a dat de înțeles că am ceva special pe partea asta și că voi reuși, și cred că ei îi datorez o parte din ce trăiesc acum.

Ea a fost persoana care m-a „descoperit”. Și profesoara mea de limba română din clasa a XII-a, Mădălina Drăghici, m-a văzut exact așa cum sunt eu, nu cum încerc să pretind în fiecare zi. Și așa își vede toți elevii… dincolo de construcțiile lor în societate. M-a văzut pe mine, Alexia, omulețul mic, care era atât de speriată de visele ei, întotdeauna mai mari decât ea. A văzut puterea mea și capacitatea mea de a le îndeplini înainte să cred eu despre mine că pot. A știut că o să reușesc înainte să-mi dau seama ce vreau exact să fac și să reușesc.

„Poate că «Hoții de subiecte» o să fie punctul de referință al generației Z”

Ai văzut celebrul „Liceenii”, al lui Nicolae Corjos? Dacă da, ți se pare că Mihai (Ștefan Bănică Jr.), Dana (Oana Sârbu), Ionică (Mihai Constantin) și Geta (Cesonia Postelnicu) sunt la ani lumină distanță de Alex, Sofi, Amalia, Tomiță și Luci sau – lăsând tehnologia la o parte – seamănă cu ei, pe undeva, în naivitățile și emoțiile lor?

„Liceenii” este punctul comun de referință cinematografică al multor generații și poate „Hoții de subiecte” o să fie punctul de referință al generației Z. Cred că e primul film românesc care are că target fix generația Z. Filmul ăsta e despre noi, despre noua generație, despre liceenii de azi. „Hoții de subiecte” întruchipează fix Generația Z, cu problemele lor, cu limbajul lor, cu noua tehnologie care le impregnează viață și e interesant de pus lângă „Liceenii”, al lui Nicolae Corjos.

Cred că prin filmele astea de referință se creează un fel de „arhivă” a vieții de liceu, de la generație la generație. Ceea ce cred că este la fel în ambele filme, și ceea ce cred că vă rămâne pentru fiecare generație de liceu, este emoția puternică pe care o ai, ca adolescent, în perioada aia: iubești tare și intens, când te doare, te doare tare, visezi mult și visezi neîncetat.

Care e secvența ta preferată din film?

E undeva la sfârșitul filmului, este o conversație între Sofi și tatăl ei. Sofi termină liceul, urmează să meargă la facultate și, dintr-o dată, asta devine real și măreț și înfricoșător. Tatăl lui Sofi îi spune ceva care mă face mereu să oftez și să plâng: „O să fie greu. Dar e greul tău”. Și așa e. Termini liceul și ți se deschide o lume cu posibilități infinite. Ești față în față cu viața și nu știi încotro să te duci. E greu, dar pentru prima dată ești responsabil de viața ta toată. Și e cea mai dificilă și mai frumoasă perioadă prin care o să treci vreodată.

Cum ai vrea să se simtă spectatorii după ce au văzut „Hoții de subiecte”?

Aș vrea să se simtă la început. Să simtă viitorul ăsta incert care e în fața lor, care îți dă posibilitatea să fii la început din nou și din nou și din nou. De fapt, mereu ești la început. Mereu poți să-ți schimbi direcția. Ai și ai avut voie dintotdeauna să visezi și să crezi că vei reuși. Sper ca „Hoții de subiecte” să le reamintească oamenilor asta.

Cum crezi că vor reacționa apropiații tăi la film?

Cu siguranță că o să fie mândri. Și mama și tata m-au susținut mereu în asta, chiar dacă, uneori, nu înțeleg exact ce fac și cum funcționează industria asta. Mama a mers cu avionul cu mine dacă am avut audiții în alte țări, tata mă ajută cu tot ce poate și vine cu trei variante de soluții pentru problemele mele, în secunda doi.

Sora mea mai mică, Ana, a fost cel mai mare sprijin pentru mine pentru acest film, cu ea îmi dădeam replicile când eram în perioada de repetiții. Ea scrie și este unul dintre cei mai culți și maturi oameni pe care îi știu, pentru vârsta ei, părerea ei despre ce fac pe plan artistic e una dintre puținele care contează pentru mine cu adevărat. Anei cred că o să îi vină să plângă, dar nu cred că să o facă… și o să o mascheze cu o glumiță în care își bate puțin joc de mine. Și mie o să îmi vină să plâng. Și probabil și eu o să fac la fel.

Care e cea mai prețioasă amintire de la petrecerea de absolvire a liceului?

Petrecerea era pe terminate, se dăduse tortul, se ciocnise un pahar de șampanie, iar lumea se pregătea să plece. Eram toți, toată generația mea pe ringul de dans și dansam în cerc. Ne-am luat toți în brațe în cerc. Se termina. Primul capitol din viață noastră care avea un sfârșit, prima dată când aflam cum se simte un sfârșit. Viitorul a devenit brusc real și mare și amenințător și ne dădeam seama, fară să ne spunem că acum… nu știm încotro… Acum viața e a noastră și habar nu avem ce să facem cu ea. Dar în noaptea asta încă suntem împreună. Am simțit că îi iubesc pe toți (chiar dacă cu unii nici nu vorbisem în liceu) și că sunt mândră de toți. De noi. Ne-am luat rămas bun, fără cuvinte, fără să o spunem clar, pe ceva melodie a lui Puya.

În ce proiecte te mai vedem în curând?

Momentan, nu am niciun proiect ongoing în România. Dar, pentru cine vrea să ia un avion spre Germania, am o premieră în mai, cu spectacolul „Die schone Susanne”, care va fi jucat în Chemnitz, la Fritz Theater, în cadrul „Chemnitz European Capital of Culture”. E o co-producție româno-maghiaro-germană și sunt super încântată, e prima oară când o să joc în germană! Sperăm să-l aducem, din vara, și în România, să facem un mini-turneu!

O: Hoții de subiecte, România, 2025 R: Tudor Petremarin D: Ștefan Iancu, Karina Jianu, Ana Toda, Dragoș Prundeanu, Alexia Galeș, Patrick Mihai, Șerban Pavlu, Maria Obretin, Andrei Văncică, Andrei Aradits, Anca-Ioana Androne

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 6

Citește și:

• Karina Jianu debutează în lungmetraj în „Hoții de subiecte”. Ce a convins-o să accepte rolul: „Nu eram deloc asemănătoare cu Sofi”. EXCLUSIV
• Serialul „Prison Break” va avea un reboot. Ce știm despre producția produsă de platforma Hulu
• Ana Bodea și Valentin Butnaru își măresc familia. „Vom avea nevoie de niște recompense ca să stea la poză noul membru”
• Secretele din spatele telenovelei „Inimă sălbatică”. Fenomenul TV cu Edith Gonzalez și Eduardo Palomo ajunge azi la final, la Acasă
• Anca Serea își sărbătorește mama. Ce mesaj emoționant i-a transmis de ziua ei: „O luptătoare cu suflet mare”