Alexandru Tomescu este invitatul emisiunii „Să cultivăm recunoștința”

Alexandru… Stradivarius, aşa cum este cunoscut tuturor, a studiat prima oară… pianul. Un an mai târziu avea să se întâlnească cu vioara, pe care a primit-o în dar. Iar primul profesor de vioară i-a fost… mama. „Primii 7 ani de vioară i-am făcut cu mama mea. Nu cred că există vreun ingredient secret pe care ea să mi-l fi spus doar mie. Nu îi spuneam «doamna profesoară», ci mama. Întotdeauna a fost mama mea! Lucrul care a uimit-o pe mama a fost că eu îmi doream întotdeauna să facem ora de vioară, nu să mă joc”, spune Alexandru Tomescu.

Pasionat încă din adolescenţă de fotografie, Alexandru Tomescu vorbeşte despre cea mai preţioasă fotografie a sa, dar şi despre calitatea sa de fotoreporter la primul Festival George Enescu de după 1989: „Îmi plăcea foarte mult fotografia, în special în epoca sa, astăzi aproape dispărută, de fotografie pe film. Am perioade când reuşesc să găsesc plăcerea de a mai face fotografii. Când eram la liceu eram chiar fotograful oficial al revistei liceului, «Liceanul bine temperat», şi ţin minte că la primul Festival George Enescu de după Revoluţie am intrat în calitate de fotoreporter”.

Era deja câștigătorul Concursului George Enescu atunci când, în finala unui alt mare concurs de la Paris, a primit spre folosință o vioară de excepție la care a cântat foarte mulți ani: „Doamna respectivă venise special la Paris ca să asculte finala concursului de vioară Marguerite Long – Jacques Thibaud. Și și-a dat seama, așa cum era evident pentru toată lumea, că printre instrumentele celorlalți finaliști – care erau două viori Stradivarius și alte viori italienești, a mea se remarca într-un mod cu totul special. Și nu într-un mod pozitiv, era o vioară foarte proastă. Și atunci doamna respectivă mi-a spus că are o colecție de instrumente acasă și că, dacă eu aș fi acord, ar putea să-mi pună la dispoziție una dintre viorile sale. A fost o ofertă, evident, foarte generoasă”.

De opt luni, Alexandru Tomescu trăieşte miracolul de a fi părinte: „Fetița mea de opt luni mi-a schimbat viața, mi-a reașezat întreaga listă de priorități, de valori. M-aș bucura foarte mult să văd că fetița mea este interesată de muzică, de vioară. Sunt însă conştient că nu o aşteaptă o viaţă uşoară şi cu atât mai puţin o viaţă care să fie uşurată de direcţia în care evoluează lumea în ziua de astăzi. Noi suntem nişte ciudaţi, dacă vreţi, noi muzicienii. Cântăm la nişte instrumente construite acum 300 de ani, într-o lume în care obiecte care au mai mult de 6 luni sau un an de zile sunt considerate ca fiind depăşite. Operăm cumva cu un alt sistem de valori și asta îţi dă…, într-un fel, o altă soliditate a bazei la care te raportezi, dar pe de altă parte, din ce în ce mai mult, artiştii, muzicienii trebuie să devină flexibili în ziua de astăzi, să se adapteze la toate condiţiile acestea atât de schimbătoare”.

Emisiunea vine și cu o surpriză pentru violinist: un interviu în exclusivitate cu mama sa despre emoțiile dinaintea fiecărui concert și despre recunoștință.

„Să cultivăm recunoștința”, sâmbătă, 3 octombrie, de la ora 19.00 și în reluare duminică, 4 octombrie de la ora 13.00. De asemenea, emisiunea se poate asculta și la Radio Trinitas, duminică 4 octombrie de la ora 14.00