Alexander Nanau se pregătește de gala premiilor Oscar. Regizorul documentarului „Colectiv” pleacă în SUA | Interviu EXCLUSIV

Disponibil pe HBO GO, filmul urmărește investigația jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor după incendiul teribil de la clubul Colectiv din București, din octombrie 2015, dar și povestea unora dintre victime. Alexander Nanau, regizorul documentarului „Colectiv”, ne-a dezvăluit când a realizat că producția va fi un succes și care sunt preferații săi la gala difuzată și la noi, live pe voyo.ro, pe 26 aprilie de la 3 dimineața, și la Pro Cinema, pe 27 aprilie, de la 20.30.

TV Mania: Ce credeți că i-a adus filmului o audiență atât de mare?  

Alexander Nanau: Atunci când o operă comunică atât de puternic cu un mapamond întreg, de la Asia la Europa, la America de Sud, la America de Nord, este clar că echipa din spatele lui a atins nu doar prin calitatea cinematografică, ci și prin modul de a traduce o temă care ne unește pe toți. Oameni din culturi diferite rezonează cu el, ceea ce ne arată că nu mai putem împărți lumea în Est, Vest, Nord, Sud, ci că societățile noastre se aseamănă din ce în ce mai mult. Și asta pare să fie o operă care a reușit să formuleze într-un mod destul de complex, dar și direct, ceva ce toată lumea resimte. Pentru că succesul filmului datează nu doar de când avem această pandemie. Faptul că oameni din culturi atât de diferite rezonează cu el ne arată că la bază stau aceleași frici și aceleași preocupări despre societățile în care trăim, despre cât control avem, cu adevărat, asupra vieților noastre și ce putem face fiecare dintre noi pentru a crea niște comunități în care nu doar că vrem să trăim, dar care ne reprezintă.

Ce feedback ați avut de la public? Cum l-a primit publicul din România? 

Internațional, atenția asupra filmului a avut o creștere organică. Cu toate că s-au închis cinematografele și rețelele clasice de distribuție, filmul a creat discuții și a tot crescut. Filmul comunică cu oamenii, îi provoacă să gândească, să dezbată, să și-l recomande unul altuia. Foarte mulți oameni mi-au spus: „Nu mi s-a mai întâmplat să mă uit de două-trei ori la un film în două-trei zile”. În România am avut un număr-record de intrări la cinema în doar două săptămâni, cum nu a mai avut niciun documentar românesc. Faptul că am avut în public, majoritar, o generație între 16 și 30 de ani spune foarte mult despre nevoia societății de a vedea filmul și de a reflecta. 

Care au fost pașii spre lumea Oscarurilor?  

Mai întâi a venit recunoașterea din partea industriei, a presei de specialitate. După care mii de publicații au scris despre film. Am plecat de la Veneția cu un buzz foarte bun, iar la Toronto a fost o primă proiecție chiar în ziua în care am ajuns. Ne-am dat seama că se întâmplă ceva important când m-am trezit dimineața și îmi ardea telefonul de oameni care sunau că nu mai sunt bilete. Cei mai mari distribuitori, de la Universal la Apple, la Netflix, voiau să vină să vadă filmul. Am avut o sală sold out și cei mai buni critici de film din lume. Acolo ne-am dat seama că ne-a reușit ceva extraordinar, iar directorii festivalului de la Toronto mi-au spus: „Va fi o poveste foarte frumoasă cu acest film”. 

Ce ecou ați avut din partea breslei?

Oamenii se bucură, colegii mei mi-au scris, toată lumea pare că este foarte fericită. Cinematografia românească, deja recunoscută la nivel mondial ca fiind una dintre cele mai bune din lume, este apreciată la premiile Oscar și BAFTA, care sunt, până la urmă, cele mai importante premii din lume și nimic nu ajută promovarea filmelor atât de mult ca aprecierea membrilor acestor două Academii – Oscar și BAFTA. 

După astfel de nominalizări și premii, cota unui regizor crește substanțial. Aveți deja proiecte de colaborări?

Pe tot parcursul anului, după Veneția și Toronto, de când s-a recunoscut valoarea artistică a filmului, am intrat în contact cu foarte mulți dintre cei mai mari producători din industrie, care doresc să găsim proiecte comune. Cred că e foarte important de înțeles și faptul că aceste Oscaruri nu mai sunt niște premii americane. Oscarul și-a extins membrii la nivel mondial, de la 6.000 de membri la 10.000 în toată lumea, deci votanții sunt pe tot mapamondul. De-aia și pentru noi este un efort uriaș, pe care îl facem de un an de zile. Eu lucrez de un an la această campanie, lucrăm cu toate țările din lume, cu presa, ca să ajungem în atenția oamenilor și a industriei. Faptul că filmul „Parazit” a câștigat acum doi ani cum a câștigat se datorează industriei internaționale care a votat pentru film, nu doar celei din America. 

Cum vi se pare competiția din acest an? 

Anul acesta a fost cel mai competitiv de mulți ani încoace. Numărul filmelor eligibile la Oscar a fost mult mai mare decât în alți ani, atât la documentar, cât și la film internațional. Au ieșit la suprafață și au avut șanse filme de calitate mult mai mare decât în alți ani, pentru că au picat, practic, acele blockbustere cu bugete foarte mari de promovare, care de obicei preluau conducerea. Din acest punct de vedere mi se pare că este o reușită foarte interesantă și importantă. Cred că această poveste merită să rămână în istoria și în memoria României. 

Filmul este o victorie și pentru echipa de jurnaliști de la Gazeta Sporturilor?   

Da, munca acestei echipe de la Gazetă, munca la această investigație (pentru că eu pot vorbi doar despre ceea ce vedem în film) este apreciată la nivelul corect în ceea ce privește calitatea ei jurnalistică, dar și a ceea ce au reușit acești jurnaliști să obțină într-o luptă corp la corp, practic, cu statul și cu un sistem atât de corupt. 

Cum au primit filmul familiile victimelor și supraviețuitorii din Colectiv? 

Pentru victime și pentru părinții care și-au pierdut copiii „pe mâna” acestui sistem… așa cum spunea Narcis Hogea (tatăl tânărului Alexandru Hogea, care a murit după incendiul din Colectiv – n.r.), această poveste și faptul că ea merge mai departe îndeplinește singura așteptare pe care ei pot să o mai aibă, ca alți oameni să nu cadă în aceeași capcană, să înțeleagă ce înseamnă manipulare, să înțeleagă că trebuie să fii vigilent, că puterea corupe și că cei de la putere, oricât de bine intenționați sunt, au tot timpul intenții diferite de ce declară. Pentru ei, satisfacția poveștii este doar că și alți oameni pot învăța din tragedia prin care au trecut ei. 

Aveți preferați printre nominalizații din acest an? 

Dintre filmele americane, „Promising Young Woman” e un debut impresionant și excelent, iar „Judas and the Black Messiah” este un film foarte important. Dintre filmele internaționale, cel din Bosnia („Quo vadis, Aida?” – n.r.) este unul dintre cele mai bune filme de ficțiune realizate în Europa în ultimii ani. 

Ce filme documentare v-au impresionat recent?  

În selecția de la Oscaruri e filmul „Time”, extrem de puternic și de bine făcut. Cred că documentarul, la momentul ăsta, este cea mai creativă formă de cinema pe care o avem. Faptul că documentarul trăiește un timp în care din ce în ce mai multă lume îl caută se datorează faptului că noi, povestind o realitate despre lumea în care trăim, într-un timp îndelungat, avem timp să montăm, să reflectăm, să fim obiectivi, iar acest timp ne dă o perspectivă în ceea ce creăm. Spectatorul simte că documentarele oferă o imagine mai autentică a lumii în care trăim decât știrile. 

Acest apetit pentru documentar se vede și în faptul că platformele de difuzare programează foarte multe filme de gen. Înainte vedeam documentare doar pe la festivaluri. 

În România, documentarul era o formă prost înțeleasă – televiziunile își numeau reportajele documentare, ceea ce a dus la o pervertire a înțelegerii. Abia de când festivaluri ca Astra Film și One World Romania au început să educe un public, s-au văzut și în România din ce în ce mai multe documentare de calitate și s-a văzut diferența dintre reportaj și documentar. De câțiva ani a crescut enorm numărul oamenilor care fac documentare și le fac cu succes. De la Andrei Dăscălescu și Monica Lăzurean-Gorgan la Radu Ciorniciuc (acum, cu succesul filmului „Acasă”), vedem creatori și documentare din ce în ce mai puternice din România, de nivel mondial. 

Vă vom vedea la ceremonia din 26 aprilie, de la Los Angeles?  

Suntem în legătură cu echipa de producție de la Oscaruri, condusă de regizorul Steven Soderbergh, și vom participa. Va fi o ceremonie mult mai mică, vor fi doar nominalizații acolo. Din fericire, din România putem călători în Statele Unite. Ei vor mai face un hub la Londra și unul la Paris, pentru cei care nu pot veni. 

A consemnat Andreea Chiriac Hentea

sursa foto: Benedetta Bressani