Alex Dima, despre viața de tătic și „România, te iubesc!”. „Timpul de acum aș vrea să stea pe loc pentru că tare-i fain”. EXCLUSIV

De 15 ani încoace, Alex Dima a format alături de colegii săi de la „România, te iubesc!” o a doua familie. Dincolo de viața profesională, echipa de investigații de la Pro TV profită de orice ocazie pentru a petrece timp împreună. Iar alături de Paula Herlo, Alex este membru de bază în Asociația „Dăruiește Viață”.

În plus, în această vară, Alex Dima a devenit, din nou, tătic. De băiat, de această dată, jurnalistul mai având o fiică din prima căsătorie, pe Sara, în vârstă acum de 14 ani. Iar rolul de tătic îl prinde cel mai bine. Mai multe detalii aflăm chiar de jurnalist!

De 15 ani încoace, realizezi reportaje și anchete pentru „România, te iubesc!”. După atât de mulți ani, mai ai emoții?

De fiecare dată, la fiecare material, emoția e parte esențială în munca noastră. Sunt felurite tipuri de emoții. Atunci când pornești o poveste nouă este acea emoție pe care o ai în fața necunoscutului, după care vin emoțiile din teren (aici trebuie precizat că avem și darul de a da emoții interlocutorilor), trăiești și când legi materialul, când începi să-i bănuiești forma. Și la final, ultima emoție, este cea legată de audiență.

Ce subiecte vom mai vedea în acest sezon, ce ne pregătiți pentru 1 Decembrie?

La „România, te iubesc!” veți vedea anchete, bani cheltuiți aiurea, poluare, autorități incompetente, corupție… o rețetă clasică, dar de fiecare dată cu personaje noi. Ca jurnalist ai o oarecare satisfacție atunci când descoperi astfel de lucruri. În adâncul nostru ne-am dori să nu le mai găsim sau măcar să se mai împuțineze. Din păcate, statul român, oamenii care fac parte din acest imens aparat, sunt ani lumină în urmă și trag după ei o țară întreagă. Avem mari probleme la capitolul educație. Aici nu mă refer doar la educația primită în banca școlii, uităm să fim oameni, uităm sau nu descoperim sensul cuvintelor omenie, empatie, grijă.

 Pe 1 Decembrie punem lumina pe acei oameni care fac lucruri în această țară, care ies din rând, care ne fac mândri că sunt de-ai noștri. Vor fi români care au rezultate în educație, cercetare, muzică, sport, sănătate și multe alte domenii, oameni frumoși la suflet și minte.

Cu siguranță, ai avut parte și de momente de impas în timpul filmărilor. Ce ți s-a părut cel mai greu de realizat, aproape imposibil?

De câțiva ani, strângem bani pentru spitalulul pe care Asociatia Dăruiește Viață îl construiește pentru copiii cu probleme oncologice. Cel mai greu este să stai de vorbă cu acei copii și cu părinții lor, să vezi coșmarul în care viața i-a aruncat fără să le ceară permisiunea. Și de parcă nenorocirea asta n-ar fi de ajuns, mai vine și „sistemul” să le complice viețile.

Dintre colegii tăi de la „România, te iubesc!”… pe cine ai suna în miez de noapte pentru ajutor?

Depinde unde mă prinde noaptea. L-aș suna pe cel care ar fi mai aproape. Greu ne nimerim toți în același loc.

Vara aceasta a fost una specială pentru tine, mai ales că ai devenit, din nou, tătic. Cum te descurci? Și cât de mult va ajută Sara?

Timpul de acum aș vrea să stea pe loc pentru că tare-i fain. E minunat să vezi cum o  mână de om începe să descopere lumea, să se bucure de ea și cum reușește să împrăștie atât de multă energie bună cu doar un zâmbet sau un gest. Sara trăiește din plin această poveste.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Alex Dima (@alexandrudima)

De ce anume crezi că au nevoie cel mai mult copiii din ziua de azi? Dincolo de iubire…

De părinți. Trăim vremuri în care ne cufundăm în tot felul de taskuri, gadgeturi, avem termene de respectat, întâlniri la care trebuie să ajungem. Copiii au nevoie de noi și cred că este extrem de important ca în primii ani de viață să fim lângă ei, cât mai mult timp. Au nevoie de iubire și de noi. De aici pornește totul, o iubire responsabilă aș zice, în care educația să fie ținta.

Cât de mult timp mai reușești să petreci la casa de la țară? Mai ales că ți-ai amenajat și un atelier de meșteșugărit…

Nu atât de mult timp pe cât mi-aș dori și pe cât aș avea nevoie. Casa de la țară și timpul petrecut în atelier sunt surse de energie și, pe undeva, ciupesc din veșnicie, dau sentimentul că timpul stă pe loc. Și poate chiar așa se petrece.

Care este lucrarea de care ești cel mai mândru?

Au fost câteva obiecte care au ieșit destul de bine. După ce trece, însă, un timp și mă uit la ele (pentru că se întâmplă treaba asta, să îmi admir singur lucrările) văd colțuri, unghiuri pe care ar fi trebui să le fac altfel. Am o listă lungă cu următoarele și o să am timp, sper, și de corecții.

Revenind la lumea modernă… care sunt lucrurile de care nu te poți lipsi?

Pai, dacă tot ai adus vorba de țară și de meșterit, cel puțin pentru o perioadă aș renunța cu mare drag la tot ce înseamnă lume modernă pentru viața de acolo, rupt de lume, cu ai mei aproape. E terapie și recomand.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 9