Actor de teatru cu experiență, Alex Calangiu debutează emoționant în film, cu rolul principal din „Libertate”, conturând cu forță un personaj frământat și convingător, care nu ne poate lăsa indiferenți. Iată ce ne-a povestit actorul despre personajul său, înainte de premiera din 6 octombrie.
TV Mania: Ce știați despre Revoluția din 1989 înainte de a vi se propune rolul din acest film?
Alex Calangiu: Despre Revoluția din 1989 știam ceea ce știu și acum – sau, mai bine zis, ceea ce nu știu. La mine în casă, exista o întrebare constantă: cine a tras?. Răspunsul nu îl știm nici până în ziua de azi, iar când îl vom afla, va fi, probabil, prea târziu și extrem de neinteresant. Știam despre evenimentele petrecute la Timișoara și București, dar nu știam despre episodul tragic de la Sibiu, despre care este vorba în film.
Cum v-ați documentat pentru rol?
Păi… am discutat foarte mult cu Tudor despre personajul meu – Viorel Stănese. Am primit de la el foarte multe materiale despre revoluție, interviuri, imagini video… Am citit scenariul de mai multe ori. Am văzut sau revăzut mai multe filme care aveau atmosfera despre care Tudor mi-a spus că și-o dorește în filmul lui.
Povestiți-ne câte ceva despre personajul pe care îl jucați, Viorel: cum evoluează de-a lungul acestui episod al Revoluției mai puțin cunoscut, petrecut la Sibiu, dar elocvent pentru haosul și confuzia acelor zile?
Viorel nu este ceea ce se numește un erou, el este un om obișnuit pus într-o situație neobișnuită. Viața sa, relativ sigură și stabilă, devine, brusc, cât se poate de nesigură și instabilă, până în punctul în care Viorel se vede pus în pericolul de a pierde totul, libertatea, sau chiar viața. Este vorba despre o situație limită, extrem de greu de gestionat: lumea pe care o cunoștea se destramă sub ochii lui și, în același timp, se naște o alta, despre care nu știe mai nimic – ceea ce îi creează panică și nesiguranță.
Cum a fost primit filmul la TIFF?
Asta e o întrebare destul de dificilă pentru mine, care sunt din interior și sunt, evident, subiectiv. Senzația, însă, a fost aceea că filmul a fost primit cu multă emoție; îmi amintesc că, la prima proiecție, după ce s-a terminat genericul de final, s-a lăsat o liniște apăsătoare de câteva secunde. Apoi au început aplauzele.
Sunteți un actor de teatru cu experiență. Cum a fost întâlnirea cu ecranul? „Libertate” a fost primul film la care ați lucrat?
Da, „Libertate” a fost primul film la care am lucrat. Cu toate astea, m-am adaptat foarte repede și m-am simțit foarte bine în fața camerei de filmat. „Întâlnirea cu ecranul” în sine a fost o experiență ciudată pentru că, lucrând preponderent în teatru, nu m-am văzut prea des pe mine însumi jucând. În teatru, feedback-ul vine de la regizor și de la spectatori, tu nu vezi spectacolul. Din cauza asta, am avut mari emoții când am văzut filmul prima oară.
Care a fost cea mai provocatoare experiență legată de acest film?
Au fost 30 de zile de provocări – adică toate zilele de filmare. Pentru că era vorba despre ceva cu totul nou pentru mine și atunci marea provocare a fost să fac față fricii de eșec și fricii de a nu îi dezamăgi pe cei care avuseseră încredere în mine. În plus, filmările au avut loc în timpul pandemiei și nu de boala în sine îmi era frică, ci de posibilitatea de a se întrerupe filmările din cauza mea.
Cum a fost colaborarea cu regizorul Tudor Giurgiu?
În primul rând, Tudor a avut încredere în mine – m-a distribuit în rolul principal al filmului său, deși eu nu mai făcusem nici un film, iar marea majoritate a distribuției era formată din actori experimentați în cinematografie. Eu eram debutant. Iar faptul că el a crezut în mine m-a făcut și pe mine să cred în mine, să fiu relaxat și creativ. Întâlnirea cu el este, cu siguranță, una dintre cele mai importante din viața mea artistică. Este un artist profund, care acordă atenție fiecărui detaliu și, totodată, îi place să își dea voie să și improvizeze din când în când. De aceea, eu m-am simțit foarte liber și foarte protejat lucrând cu el. Iubește actorii și îi respectă.
În ce spectacole vă putem vedea la teatru în noua stagiune?
„Casa cu suricate” și „câine cu om. câine fără om”, în regia lui Radu Afrim, „Bang”, în regia lui Theodor Cristian Popescu, „Retroelectro”, regia Bogdan Georgescu, „Avarul”, regia Felix Alexa, „Toc toc”, regia Alexandru Boureanu și Raluca Păun, „Oedip rege”, regia Declan Donellan – toate la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.
A consemnat Andreea Chiriac Hentea
Foto credit – Alice Ionescu; Instagram
Citește și: