Una dintre cele mai impresionante prezențe ale scenei și ecranului internațional, actrița britanică Glenda Jackson a murit astăzi la Londra, la 87 de ani. Recompensată cu două Oscaruri, aceasta se retrăsese în 1992 din lumea artistică, pentru a intra în cea politică, unde a făcut, de asemenea, o figură extraordinară, în ciuda pronosticurilor.
Cea care avea să fie o neuitată și magnetică prezență în filme ca „Femei îndrăgostite”, „O notă de distincție” sau „O englezoaică romantică”, s-a impus încă de la începuturile carierei prin inteligența ei sclipitoare și prin meticulozitatea cu care își construia fiecare rol.
„Actrița a murit astăzi la casa ei din Londra, după o scurtă suferință”, a confirmat recent impresarul ei, Lionel Larner. Ultimul rol al Glendei Jackson a fost cel din drama „The Great Escaper”, regizată de Oliver Parker. Filmul are în centru un pensionar, Bernard Jordan (Michael Caine), care evadează din căminul de bătrâni în care e îngrijit pentru a participa la a 70-a aniversare a Zilei debarcării, în Franța, iar Glenda Jackson a jucat rolul lui Irene, soția acestuia. Glenda Jackson și Sir Michael Caine au jucat împreună acum 48 de ani, în superbul film „O englezoaică romantică” (1975), regizat de Joseph Losey, care s-a bucurat de mare succes în epocă și i-a adus actriței unul dintre cele două premii Oscar.
Născută într-o familie extrem de modestă din Birkenhead, Cheshire, cu un tată zidar și o mamă care lucra ca femeie la curățenie, Glenda May Jackson a absolvit școala la 16 ani și a lucrat o vreme într-o farmacie. Curând și-a dat seama că această ocupație este plictisitoare pentru ea. Viața i s-a schimbat definitiv când a fost acceptată la prestigioasa Royal Acadamy of Dramatic Art, la 18 ani, făcând o impresie extrem de puternică asupra tuturor. La doar 22 de ani, ea s-a căsătorit cu Roy Hodges, actor și impresar teatral. Cei doi au avut un fiu, editorialistul Dan Hodges.
Potrivit Variety, șansa ei a venit în 1964, când a devenit membră a Royal Shakespeare Company. În cei patru ani petrecuți acolo, ea a lucrat cu uriașul regizor Peter Brook, inclusiv la spectacolul „Marat/Sade” (1965), în care a jucat rolul lui Charlotte Corday. Acesta a fost jucat inclusiv pe Broadway și la Paris, cu un succes răsunător, iar în 1967 a fost adaptat pentru ecran. Tot în 1965, ea a jucat-o pe Ofelia alături de un Hamlet jucat de David Warner, în producția regizată de Peter Hall.
Impresionantul film „Femei îndrăgostite” (1970), după D.H. Lawrence, regizat de Ken Russell, a impus-o ca pe o actriță de mare forță, aducându-i primul Oscar din carieră, dar a atras atenția și asupra senzualității ei rafinate, într-o perioadă în care revoluția sexuală și libertatea femeilor câștigau teren. Personajul ei, Gudrun Brangwen, era o femeie complexă, cu o inteligență emoțională remarcabilă și cu o senzualitate care a uimit publicul, mai ales că Gudrun nu era prototipul frumuseții docile cultivate de cinema în mod obișnuit. Variety a scris atunci că „Glenda Jackson oferă o interpretare excepțională, că are o forță și o inteligență care face ca toate scenele ei să strălucească”.
Actrița a trecut la cu totul alt gen de rol în comedia romantică „O notă de distincție” (1973) cu George Segal. Un exigent critic de la Variety a apreciat că „Rolul a confirmat amploarea registrului interpretativ al Glendei Jackson”, iar actrița a câștigat al doilea Oscar, în ciuda concurenței acerbe (Ellen Burstyn, Marsha Mason, Barbra Streisand și Joanne Woodward).
Glenda Jackson se reîntâlnise cu non-conformistul regizor Ken Russell pe platouri la „Amanții muzicii” (1970), în care a jucat rolul Ninei, soția lui Piotr Ilici Ceaikovski (Richard Chamberlain). De-a lungul anilor, ea a strălucit în filme ca „Sunday Bloody Sunday” (1971) sau în neuitata dramă „The Patricia Neal Story” (1981). Acesta urmărea povestea uimitoare – și adevărată – a recuperării marii actrițe Patricia Neal după un accident vascular cerebral grav, cu ajutorul soțului ei, celebrul romancier Roald Dahl (Dirk Bogarde).
Un rol definitoriu în cariera Glendei Jackson a fost și cel al reginei Elisabeta I, în miniseria de șase episoade din 1971 „Elizabeth R”, în care personajul evolua de la vârsta adolescenței până la bătrânețe. În același an, Glenda Jackson a mai jucat-o o dată pe ilustra regină, în filmul „Maria Stuart”, în care eroina titulară era jucată de Vanessa Redgrave.
Pe scenă, Glenda Jackson a triumfat, de asemenea, în rolurile altor eroine complexe, precum cele din „Hedda Gabler”, „Straniu interludiu” sau „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. În 1992, când a declarat că își dorește o carieră politică, mulți au privit-o cu scepticism, îndoindu-se că o actriță ar putea reuși în domeniu. Tot datorită inteligenței ieșite din comun și tenacității ei, Glenda Jackson a întrecut însă toate așteptările, fiind membră a Parlamentului britanic din 1992 până în 2015.
În semn de omagiu, la dispariția Glendei Jackson, Lucy Frazer, ministrul culturii din Marea Britanie, a declarat: „Glenda Jackson a fost o actriță genială – de la rolurile ei de Oscar până la recenta revenire pe ecrane, în «Elizabeth is Missing» (o dramă din 2019 despre o femeie afectată de demență – n.r.). A fost, de asemenea, o politiciană dedicată, care și-a slujit alegătorii timp de peste două decenii. O viață cu un impact puternic, trăită cu adevărat. Gândurile mele sunt la familia ei”.