Festivalul de Film de la Sarajevo, foarte important pentru zona noastră de Europă, s-a încheiat în weekend, prin anunțarea palmaresului. Chiar dacă filmul “nostru” din competiție, “Oameni de treabă”, al tânărului Paul Negoescu, nu a primit nimic, s-au dat atâtea filme bune acolo, inclusiv românești, încât merită să stai cu ochii după ele la “reîntoarcerea” în cinematografe și de pe platformele de streaming din toamnă.
Festivalul de film din capitala Bosniei-Herțegovina a ajuns la cea de-a 28-a ediție, care s-a încheiat recent “en fanfare”, prin anunțarea palmaresului. Demarat în “anii de foc” ai războiului iugoslav, festivalul s-a impus, în anii care-au trecut de la încheierea acelui conflict sângeros, ca una dintre cele mai importante manifestări de profil, nu doar pentru Europa de Est.
Pe-aici, prin capitala nu până demult asediată și însângerată, s-au perindat, de-a lungul celor aproape trei decenii, cele mai mari vedete ale filmului european și internațional. Ca niciodată însă, în anul acesta, la prima ediție post-pandemică, Sarajevo-ul și-a propus să bată recordurile.
Astfel, au fost proiectate, în cele 8 zile de festival, nu mai puțin de 51 de filme, dintre care 21 premiere mondiale, împărțite în patru secțiuni: lungmetraj, documentar, scurtmetraj şi film studenţesc. De o calitate excepțională au fost și numele omagiate la această ediție, prin decernarea de premii “Heart of Sarajevo” (titulatura distincțiilor festivalului) onorifice.
Drept “recunoaștere a contribuției lor excepționale la arta filmului”, au fost distinși cu astfel de distincții onorifice: actorii Jesse Eisenberg și Mads Mikkelsen (din păcate, celebrul interpret al lui “Hannibal” nu s-a putut prezenta în persoană pentru a-și ridica premiul, din cauza restricțiilor legate de pandemia de Covid-19), precum și marele regizor ucrainean Sergei Loznitsa (un premiu cum nu se poate mai potrivit, în contextul politic internațional actual).
Li s-au alăturat, în acest “panou de onoare”, regizorul suedez Ruben Östlund (anul acesta premiat pentru a doua oară la Cannes cu Palme d’Or, pentru filmele sale) și un nume esențial al istoriei cinematografului: regizorul și scenaristul american Paul Schrader (autor, printre altele, al scenariului la filmul clasic “Şoferul de taxi” al lui Martin Scorsese). Din păcate, nici Schrader, care avea și un master class programat în festival, nu s-a putut prezenta la Sarajevo, din cauza problemelor de sănătate.
În plus, desfășurat pe tot parcursul festivalului, a avut loc și programul Talents Sarajevo, ajuns la cea de-a 16-a ediție. Lansat în 2006 în colaborare cu inițiativa berlineză similară Berlinale Talents, acesta își propune să pună accentul pe tinerii actori din zona de sud-est a Europei, “îndreptând un reflector internaţional asupra filmelor, talentelor şi proiectelor viitoare din regiune”.
Ediția de anul acesta a Talents Sarajevo a reunit 61 de actori, directori de film, regizori, editori, producători, scenarişti şi critici de film din Europa de Sud-Est şi Caucaz. În cadrul programului au participat din România un număr considerabil de tineri talentați: Alina Şerban, Iulian Daniel Popa, Vlad-Florin Brumaru, Cezar Grumăzescu, Ana Dumitraşcu, Miruna Minculescu, Ramona Aristide.
De altfel, România a luat parte din plin la acest “festin” cinematografic al Balcanilor, prezentând în diverse secțiuni ale festivalului nu mai puțin de 10 titluri, prin proiecții sprijinite de Institutul Cultural Român. Am avut și un film românesc în competiție, “Oameni de treabă” al tânărului Paul Negoescu, dar în capitala bosniacă s-au putut vedea și lungmetraje românești recente de mare succes, precum “R.M.N” al lui Cristian Mungiu sau “Miracol” al lui Bogdan George Apetri. Plus, desigur, filme studențești și scurtmetraje.
Am ales 5 titluri de filme care au văzut “lumina” zilei fiind proiectate, în general în premieră mondială, la Sarajevo și pe care merită să le ai în vedere pentru vizionare, pentru că ele intră în toamna care bate la ușă în cinematografe, sau pe nenumăratele platforme de streaming.
Începem, bineînțeles, cu filmul “nostru” din competiția oficială, chiar dacă acesta, finalmente, nu s-a regăsit în palmares. “Oameni de treabă” este cel de-al patrulea lungmetraj al încă tânărului Paul Negoescu, care, după debutul relativ interesant și reușit cu “O lună în Thailanda”, s-a axat, s-a “specializat” pe comedii de public, realizate însă cu calitate artistică și cinematografică: “Două lozuri” și “Povestea unui pierde-vară”.
Inclusiv acest nou film al regizorului este prezentat ca o “comedie neagră”. Filmat anul trecut în județul Botoșani, “Oameni de treabă” spune “povestea lui Ilie (Iulian Postelnicu), polițist într-un sat pentru ai cărui locuitori corupția e cutumă, și care, în urma unor serii de evenimente violente la care asistă și a tensiunilor care se acumulează, e nevoit să ia decizii importante la muncă și în viața personală”.
În opinia regizorului, este un film despre un om deconectat de realitate, care trăiește într-o lume ideală, construită de el. “Cred că fiecare dintre noi ne-am regăsit la un moment dat într-o situație similară, însă, în cazul „eroului” nostru, contactul cu realitatea vine abrupt, violent și, uneori, chiar comic”, spune Paul Negoescu.
Filmul îi are în distribuție pe actorii Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian și Crina Semciuc și va ajunge pe marile ecrane din România din 25 noiembrie 2022, distribuit de Bold Film Studio.
Nu putem să “ignorăm” filmul care a primit marele trofeu al festivalului, “Heart of Sarajevo” pentru cel mai bun lungmetraj de ficțiune, în valoare de 16.000 de euro. În plus, “Safe Place” a fost distins și cu premiul similar pentru cel mai bun actor (2.500 de euro), acordat tot regizorului-interpret Juraj Lerotić (de altfel, și scenarist al filmului).
Filmul este o dramă, care-l urmărește pe Damir (Goran Markovic), personaj care încearcă, ajuns “pe culmile disperării”, să-și ia viața, în timp ce familia își dorește să-l salveze. Interesant este că totul se întâmplă într-o perioadă de doar 24 de ore, conform “unităților” clasice (loc, timp, acțiune).
Acest film este câștigătorul premiului Heart of Sarajevo echivalent pentru secțiunea de documentar a festivalului: distincția pentru cel mai bun documentar de lungmetraj (premiu în valoare de 4.000 de euro, sponsorizat de guvernul Elveției).
În durată de o oră și 30 de minute, documentarul are un subiect cel puțin interesant. “Vântul a suflat peste noapte și ne-a luat planurile cu el”, este proverbul sub semnul căruia este pus filmul încă din generic. Cuvintele se referă la planul din anul 1961 al regimului comunist de a construi un muzeu uriaș în Belgrad ca un omagiu adus Iugoslaviei Socialiste și titoiste. Se spunea că va “păstra în siguranță adevărul” despre unitul și trainicul popor iugoslav. Dar planul nu a mers niciodată mai departe de… construcția fundației.
Acest film este interesant, în primul rând, pentru că a primit premiul de interpretare (2.500 de euro) feminină, acordat “celei mai bune actrițe”, considerată de juriu a fi Vicky Krieps (39 de ani va împlini în toamnă, pe 4 octombrie; actriță originară din Luxemburg; o știți, probabil, din “Phantom Thread”, filmul din 2017 al regizorului american Paul Thomas Anderson, unde îi ținea piept marelui actor Daniel Day-Lewis).
După cum îi spune și titlul, filmul este o dramă “de epocă”, o relatare ficțională a ultimilor ani ai celebrei împărătese Elizabeta (Sissi) a Austriei (jucată de Krieps). “În Ajunul Crăciunului 1877, Elizabeta împlinește 40 de ani, este oficial considerată o femeie bătrână și începe să încerce să-și mențină imaginea publică, idealizată odată pentru frumusețea sa.” S-a mers până acolo încât s-a spus despre acest film că este un “Sissi” (film clasic, interpretat de Romy Schneider) în cheie feministă.
Revenim la peliculele românești prezentate la Sarajevo și semnalăm acest film, proiectat în premieră mondială acolo pe 15 august. Este un documentar (în durată de o oră și 24 de minute), realizat în colaborare de Cătălina Tesăr (cercetător și antropolog la Muzeul Ţăranului Român), care a scris și scenariul pentru film, și Dana Bunescu (născută în 1969, la Craiova), extrem de apreciată ca monteur și sound designer al multor filme românești esențiale din “noul val”, care a trecut recent cu succes (și) la regia de film documentar.
“Pocalul” spune o poveste din lumea comunităților tradiționale de romi, cu căsătorii aranjate și tineri părinți la vârste foarte fragede. “Pocalul” (tahtai) este băiatul care trebuie conceput de cei doi eroi, Peli și Nina, pentru a duce mai departe “moștenirea” și tradițiile familiei. De altfel, titlul alternativ al filmului în limba romă este “O tahtai. Savendar tai seiandar”.