Pe 12 mai, la Festivalul de Film de la Cannes va fi prezentată versiunea nerestaurată, pe 70 de mm, a capodoperei din 1968 a lui Stanley Kubrick, „2001: O odisee spațială”, care împlinește cincizeci de ani de la lansare. Un film cu atât mai reușit cu cât trece timpul peste el și la care se raportează orice SF realizat de atunci încoace.
Regizorul Christopher Nolan a explicat astfel fundalul unui asemenea eveniment: „Pentru întâia oară de la premieră vor apărea elemente noi, extrase de pe negativul original. Nu există trucuri digitale, efecte remasterizate ori montaje revizioniste. Este un film nerestaurat, care reconstituie pur și simplu evenimentul cinematografic trăit de public cu cincizeci de ani în urmă”.
Kubrick a avut o influență decisivă asupra creației multor cineaști, de la Martin Scorsese la Steven Spielberg, George Lucas, James Cameron, Woody Allen, Terry Gilliam, frații Coen, Ridley Scott, Paul Thomas Anderson, Christopher Nolan, David Lynch sau George Romero. Iar într-o profesie în care concurența și orgoliile sunt omniprezente, regizorii nu s-au ferit să laude fără rezerve înzestrarea genială și creativitatea fără limite a maestrului lor. „Există un singur Stanley Kubrick, iar «2001: O odisee spațială» este cinema pur”, a spus Christopher Nolan. Alfonso Cuarón, autorul filmelor „Children of Men” și „Gravity”, caracteriza „2001…” astfel: „Superb și misterios, filmul lui Kubrick este monolitul negru al cinematografului”, Orson Welles afirmase: „Dintre toți regizorii din generația tânără pe care îi cunosc, Kubrick mi se pare un uriaș”, iar Steven Spielberg a pus punctul pe i: „Kubrick a fost „un adevărat Big Bang al generației sale de regizori. Nimeni din istoria filmului nu l-ar putea depăși”.
„2001: O odisee spațială” a schimbat totul în materie de film SF și a influențat toate peliculele de gen ale următoarelor decenii, de la seria „Războiul stelelor” până la „Gravity” și „Interstellar”. În 1964, Arthur C. Clarke începea să lucreze la scenariul unui film împreună cu Stanley Kubrick. Patru ani mai târziu, amândoi erau nominalizați la Oscar pentru scenariul peliculei pe care Institutul American de Film a numit-o „SF-ul numărul 1 al tuturor timpurilor”. Temele profunde pe care cei doi le-au anticipat și tratat în povestea lor, într-o manieră creativă, îndrăzneață și profund originală, imaginea copleșitoare, deși a fost realizată cu efecte speciale neverosimile pentru cineaștii de astăzi, meticulozitatea față de detalii, muzica de o frumusețe inexprimabilă semnată de Strauss, Haciaturian și Ligeti și structura narativă sofisticată transformă filmul într-o poveste mai modernă și vibrantă decât oricând, pe care abia astăzi suntem cu adevărat pregătiți să o înțelegem.
– În loc să folosească tehnica bluescreen, Stanley Kubrick a preferat să filmeze pe un fundal negru, după care o echipă de animatori britanici a fost angajată să acopere de mână, cadru cu cadru, toate elementele în mișcare. La sfârșitul producției, cei mai mulți dintre animatorii respectivi au semnat contracte pentru „Yellow Submarine” (realizat tot în 1968), ca să aibă parte de ceva culoare după ce timp de doi ani au pictat minuscule bile negre.
– Pentru vocea computerului HAL, Kubrick a vrut să-I angajeze pe Nigel Davenport, apoi pe Martin Balsam, dar nu a fost mulțumit de niciunul din ei. În final, a fost angajat actorul canadian Douglas Rain, care, pentru a obține vocea relaxată a lui HAL, își citea replicile desculț, cu picioarele așezate pe o pernă.
– La prima proiecție a filmului, 241 de persoane au ieșit din sală. Printre ele se afla și Rock Hudson, care a exclamat: „Poate să-mi spună și mie cineva despre ce naiba e vorba în chestia asta?”.
– Kubrick a vrut să încheie o asigurare la celebra bancă londoneză Lloyds pentru a se proteja împotriva pagubelor suferite dacă inteligența extraterestră ar fi fost descoperită înainte ca filmul să fie lansat.
– Materialul filmat a fost de 200 de ori mai lung decât filmul în varianta sa definitivă (scurtată, și ea, de la 161 la 149 de minute).